Despre epilepsie

Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice. Aceste crize sunt episoade care variază de la perioade scurte și aproape nedetectabile, la perioade lungi de convulsii puternice.În cazul epilepsiei, crizele au tendința de a se repeta, neavând nicio cauză subiacentă, în timp ce crizele care apar dintr-o anumită cauză nu sunt considerate în mod obligatoriu epilepsie.

Epilepsia este o boală cronică a creierului care afectează aproximativ 65 de milioane de oameni în întreaga lume, conform cercetătorilor. Boala se manifestă prin convulsii recurente, episoade scurte de mișcare involuntară ce pot implica o parte a corpului (epilepsie parțială) sau întregul corp (epilepsie generalizată), uneori fiind însoțite de pierderea cunoștinței și a controlului funcțiilor intestinului gros sau ale vezicii urinare.

În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele. Crizele epileptice sunt rezultatul unei activități excesive sau anormale a celulelor nervoase din cortex la nivelul creierului. În general, diagnosticarea presupune eliminarea altor stări care ar putea cauza simptome similare (cum ar fi sincopa), precum și identificarea altor cauze imediate. Epilepsia poate fi adesea confirmată cu ajutorul unei electroencefalograme.

Nu se știe de ce apare, însă doctorii au adunat o serie de factori care contribuie la declanșarea bolii. Aceștia includ:

  • Influențele genetice – existe unele forme de epilepsie care apar pe linie genetică. Cercetătorii cred că prezența unor gene poate cauza o sensibilitate mai mare față de factorii de mediu care declanșează convulsiile. Cu toate acestea, epilepsiile ereditare reprezintă 1% din totalul cazurilor și apar înainte de vârsta de 20 de ani;
  • Unele afecțiuni ale creierului – prezența unei tumori poate cauza boala, însă și accidentul vascular cerebral este responsabil pentru epilepsie în cazul persoanelor de peste 35 de ani;
  • Unele boli infecțioase – meningita, SIDA și encefalita virală pot cauza epilepsie;
  • Unele probleme prenatale – lipsa unei nutriții adecvate pe durata sarcinii, deficiențele de oxigen, malformațiile creierului și chiar o infecție a mamei pot crește probabilitatea de apariție a epilepsiei la copil. De asemenea, dacă mama a luat droguri pe durata sarcinii, există un risc mai mare de aparitie a bolii la făt;
  • Autismul sau neurofibromatoza (implică probleme ale dezvoltării neuronilor).

Epilepsia nu poate fi vindecată, dar crizele pot fi controlate cu ajutorul medicației în aproximativ 70% din cazuri. În cazurile în care crizele nu răspund la medicație, se pot lua în considerare intervenția chirurgicalăneurostimularea sau schimbările alimentare. Nu toate sindroamele epileptice sunt de durată, un număr semnificativ de persoane înregistrând ameliorări până la punctul în care medicația nu mai este necesară.

Epilepsia apare ca urmare a unei activități anormale în creier, care determină convulsii comportament sau senzații neobișnuite. Convulsiile pot afecta diverse procese coordonate de acesta. Principalele simptome ale epilepsiei includ:

  • o stare de confuzie
  • mișcări necontrolabile ale mâinilor și picioarelor
  • pierderea cunoștinței sau o stare de alienare față de mediul înconjurător
  • senzație de frică sau anxietate

Aproximativ 1% din populația globală (65 de milioane) suferă de epilepsie, iar aproximativ 80% dintre cazuri se înregistrează în țările în curs de dezvoltare. Epilepsia este mai des întâlnită odată cu înaintarea în vârstă.În țările dezvoltate, boala este cel mai des întâlnită la copii și vârstnici; în țările în curs de dezvoltare, epilepsia apare la copiii mai mari și la adulții tineri,din cauza diferențelor care țin de frecvența cauzelor subiacente. Aproximativ 5–10% din populația globală va suferi de o criză neprovocată până la vârsta de 80 de ani, șansele de a trece printr-o a doua criză fiind cuprinse între 40 și 50%. În majoritatea zonelor la nivel global, persoanelor care suferă de epilepsie le este interzis sau nepermis să conducă, dar majoritatea se pot urca din nou la volan după o perioadă în care nu au înregistrat nicio criză.